Se propune introducerea următoarei prevederi în statut:
”Un membru al Obștii are dreptul să aleagă modalitatea de a-și achita cota-parte din cheltuielile care-i revin pentru acoperirea costului de exploatare a lemnului și cheltuielile de administrare a Obștii, fie plătind în bani, fie în material lemnos”.
Se înțelege că suma de bani pe care o va avea de plătit un membru al Obștii care alege această variantă, denumită în continuare cotizație, va trebui să acopere propria cotă-parte din costul de exploatare a lemnului rezervat membrilor, proprietarilor de terenuri pe care Obștea tranzitează sau depozitează lemnul, a celor care desfășoară diverse servicii Obștii și pentru servicii de contabilitate, dar și din cheltuielile de administrare a Obștii pe timp de un an.
Așa cum reiese din prevederea statutară propusă și prezentată la începutul articolului, se desprind două opțiuni principale: pe de-o parte sunt unii care vor putea alege varianta în care să-și achite cu bani cota-parte din toate cheltuielile necesare care le revin (plătind o cotizație anuală), iar Obștea să nu mai vândă lemn pentru a face rost de fondurile bănești necesare pentru acoperirea cheltuielilor care le revin, iar pe de altă parte sunt cei care vor putea să aleagă, așa cum se procedează și în prezent, să achite doar costul exploatării lemnului pe care-l primesc la drum auto, iar de restul cheltuielilor să se ocupe Obștea, așa cum știe mai bine.
Cum e mai bine?